E adevărat oare că muzica naturii ajută la vindecare?

Poate că vă veți întreba: de ce cele două imagini? Dacă nu bănuiți, vă spun acum o poveste pe care am trăit-o de curând și care arată cum muzica naturii ajută la vindecare…

Îmi place muzica, în general.

Simt o conexiune cu ritmurile ei și cu cel/cea care cântă.

Se formează la nivel neuronal o legătură… Nu știu, parcă anumiți centrii nervoși sunt stimulați, ca la un masaj terapeutic sau o ședință de reflexoterapie. Poate părea ciudat, dar așa funcționez.

De ceva vreme, viața unei persoane dragi – și implicit și a mea -, a deviat de la un curs firesc… Se spune că primul pas în vindecarea unui bolnav este să înțelegem prin ceea ce trece el. Confuzia și nevoia de protecție și întelegere sunt printre primele stări care inundă mintea unui bolnav.

El are mari așteptări, de la viață, de la medici, dar foarte important de la familie, prieteni, colegi și atitudinea lor poate ameliora starea psihică și emoțională a acestuia.

Inevitabil vin întrebări de genul „De ce eu?, De ce acum?, Ce se întâmplă?, Cum mă pot vindeca? Ce remedii există? Ce tratamente există? Ce posibilități de recuperare? Ce evoluție va avea boala?”, Etc… Și trec zilele, și urmează același ciclu de întrebări, iar și iar…

E adevărat că informațiile pe care i le transmiți îmbrăcate într-o notă pozitivă aduc un ușor optimism persoanei. Dispunem, nativ, de o capacitate nesecată de a ne pune în situația trăită de semenul nostru, și este un sentiment înălțător, chiar divin.
Este ceea ce, îmi place mie să numesc, EMPATIE.

Simțim, deodată, că nu este greu să ne alegem cuvintele când vorbim cu ei, că nu obosim, că suntem un izvor nesecat de energie pozitivă pe care voit o direcționăm către cel în suferință.

Nu vrem recompense, nu solicităm aprecieri, validări, onoruri, bani, cadouri și mai știu eu ce bunuri materiale. Facem vizite dese, ascultăm dorințele celui în suferință: ne cere alimente, aducem. Ne cere haine curate, aducem. Ne cere o carte, aducem
Ne cere un aparat de radio sau un casetofon, aducem. Nu stăm nici o clipă pe gânduri….

Îi oferim sentimentul că este la fel de puternic, demn și răbdător, adică cu o imagine de sine de invidiat.
Și așa trec zilele, săptămânile, lunile… Și vine o zi când te confrunți cu o cerere, o doleanță poate bizară pentru tine, om sănătos.

“Vreau să-mi aduci un CD cu muzică din natură! Mi-e dor să aud susurul apei, zgomotul valurilor, foșnetul copacilor, sunetul vântului, ciripit de păsărele…. Am uitat cum sună toate astea. Este așa zgomot, când se deschide fereastra, auzi tot timpul claxoane, zbierete, și iar claxoane, sirene, motoare.. N-am crezut că trec atât de multe mașini. Și noaptea e cam la fel, poate puțin mai bine.”

Evident că am dus CD-ul solicitat, doar că în mintea mea a copt imediat o idee: ce ar fi să audă muzica naturii la ea acasă? Și să fie înconjurat de cei mai buni prieteni, departe de agitația cotidiană…

Cred că ar fi cel mai tonifiant remediu fizic, mental și emotional de care se va bucura cu certitudine.

Așa că, la un anumit moment în perioada de recuperare, am ajuns cu prietenii cei mai dragi lui, într-un loc uimitor prin frumusețe și simplitate: la o căsuță de vacanță care se numește Adelina, din Valea Lungă-Cricov, jud.Dâmbovița.

Pe colinele văii Cricovului Dulce, am închiriat căsuța – o locație intimă, simplă, cochețică, unde am găsit ce vroiam să dăruiesc : liniște, libertate, natură, aer curat și proaspăt.

Un peisaj parcă rupt dintr-o poveste, cu o livadă imensă și o pădure de foioase în planul îndepărtat. Și ciripit de păsărele și cântec de broscuțe pe înserat, – căci e și un micuț heleșteu acolo…

Luasem și CD-ul despre care v-am vorbit, dar nu a fost nevoie de el. Non-stop, de dimineață și până pe înserat, ciripitul de păsărele a concertat live. Și l-am avut cu noi și pe dragul nostru tovarăș și partener de viață – un cățeluș adoptat.

Seara a fost o priveliște ruptă dintr-un basm cu zâne – parcă auzeai muzica stelelor pe cer…

Cele 2 zile petrecute la căsuța Adelina au trecut repede. Acum la două săptămâni distanță, “bolnavul este mai puțin bolnav”, starea psihică este schimbată total.

Se spune că natura are felul ei de a ne oferi confort când avem cea mai mare nevoie, și da, așa este. Ne resetează gândurile şi ne aduce pace, iar muzica naturii ajută la vindecare – exact așa cum s-a întâmplat în povestea mea.

Morala povestirii este una simplă, dar profundă: reconectarea la forța vitală a Mamei Natură poate reaprinde dorința de viață, iar muzica naturii ajută și ea la o vindecare atât a sufletului cât și a trupului!

Iar în ultimul rând, dar nu mai puțin important, este și timpul de calitate petrecut cu cei apropiați, esențial pentru un bolnav și pentru refacere. Toate acestea pot face minuni, pentru că, în definitiv adevărata vindecare vine din suflet, iar sufletul nostru este integrat în corp.

Chiar merită dragi oameni, să ne aducem aminte, și când explodăm de sănătate, că avem nevoie să respirăm aer curat, să evadăm din ritmul cotidian stresant al vieții de zi cu zi și să ascultăm muzica naturii! Și pentru că am găsit acest loc minunat, recomand cu mare căldură și iubire Casa Adelina din Valea Lungă, jud.Dâmbovița.