La Casa Adelina din Valea Lunga-Cricov puteti aduce si cainele

La Casa Adelina din Valea Lunga-Cricov poți veni și cu câinele sau alte animăluțe de companie!

Câinele este cel mai loial prieten al omului. Indiferent de rasă, de mărime și aspect, câinele este cel mai iubit animal de companie din istoria omenirii. Tot timpul ne-a învățat despre loialitate, dragoste, curaj, sacrificiu și încredere.

Cine nu a auzit de Hachiko?

Povestea lui Hachiko, cred că este cea mai cunoscută și mediatizată poveste. O iubire necondiționată, absolută, pe care acesta a avut-o pentru stăpânul lui.

În Japonia anilor 1925, profesorul Ueno Hidesaburo moare din cauza unei hemoragii cerebrale. În stația Shibuya, Hachiko îl așteaptă pe omul care l-a adoptat de când era un pui și care i-a oferit dragoste, însă acesta nu mai vine. Timp de zece ani, Hachiko a mers zi de zi în stație așteptându-l. A murit de bătrânețe așteptându-și stăpanul.

În Italia, în timpul celui de al doilea război mondial, Soriani – un muncitor -, găsește în drum spre statia de autobuz care il ducea la serviciu, un cățeluș – un puiuț abandonat.  Soriani grijuliu, ia cătelușul și-l duce acasă. Îl botează punându-i numele Fido.

Îl crește oferindu-i toată iubirea de care era capabil.

Povestea lui Fido, parcă este trasă la indigo cu cea a lui Hachiko.

Fido, zi de zi, îl însoțea pe stăpânul lui până la autobuz, de unde acesta pleca spre serviciu, și nu se mișca din stația de autobuz până când stăpânul său nu se reîntorcea.

Și tragedia s-a întamplat și în cazul lui Fido. Stăpânul nu s-a mai întors, acesta a decedat într-o zi, la serviciu. Fido, zi de zi și ani la rând și-a așteptat stăpânul în aceeași stație de autobuz până când, bătrân, a murit și el.

Un micuț și drăgălaș – Bobby,  din Edinburgh, în Scoția secolului 19,  și-a petrecut 14 ani din viață păzind mormântul stăpânului său până când, la vârsta de 16 ani, se stinge din viață. Impresionați de povestea lui Bobby, localnicii l-au îngropat pe micuț în apropierea mormântului stăpânului său.

În Montana anului 1936, bătrânul Shep aleargă printre vagoane și trenuri, sperând să-și găsească stăpânul mult iubit. Timp de 6 ani, Shep a așteptat pe peron întoarcerea stăpânului, fără să știe că acesta nu avea să se mai întoarcă niciodată.

Și pot fi enumerate sute de alte cazuri, ca să nu mai vorbesc și despre câinii fără stăpân, care au salvat de la moarte bebeluși, copii abandonați, oameni în pericol.

Cât de umani pot fi aceste ființe? Câtă dovadă de sacrificiu și iubire pot dovedi? Mai umani decât oamenii!!!

Puppy

De mici am fost învățați de bunici, părinți, că e bine să avem animale de companie, în special câini.

Personal, vacanțele petrecute la bunici, unchi și mătuși erau nelipsite pe parcursul verii, unde toate gospodăriile fără excepție aveau câini. Câini de talie mare sau mică. Nu conta.

Așa că am crescut cu mare dragoste pentru aceste animale iubitoare și recunosc că, la rândul meu, ca părinte, i-am oferit fetiței mele compania unui câine.

Convingerea mea este că o viață fără un câine este o greșeală.  Loialitatea și dragostea pe care ți le oferă un câine iți umple viața de bucurie. Oricât de singuri ne-am simți, oricât de supărați am fi, veselia și iubirea cu care ne așteaptă și își petrec timpul cu noi este de neegalat.

Ne dezamăgesc? Nu așa de des cum o facem noi, poate chiar deloc.

Ei înțeleg totul, chiar dacă nu zic nimic. Ei stau alături de noi și dacă suntem bogați și dacă suntem săraci, și dacă suntem sănătoși și dacă suntem bolnavi.

Ne acordă tot timpul atenție, ne veghează somnul – lătrând când aud cel mai inofensiv sunet!

Dar ce ne facem când trebuie să plecăm în concediu? Ce facem cu animăluțul nostru de companie? Păi ar fi câteva posibilități…

1. Îl lăsăm la un prieten sau rudă ! Greu de conceput! Puțin prieteni sau rude ar accepta… Iar noi, cum ne-am simti și numai câteva zile fără el? Nașpa rău!
2. Lăsăm cheia de la apartament/casă și implorăm un prieten sau rudă să vină să îi dea apă și păpică în fiecare zi, să-l scoată afară să își facă și el nevoile. Cam greu de conceput! Iarăși zic, nașpa!
3. Îl cazăm la o pensiune sau hotel pentru animale. Dacă am avea contul în bancă doldora de lei, nu ar fi o problemă! Dar cum toți suntem dependenți de economii și ne drămuim bănuții pentru vacanță sau weekend-uri de relaxare, cum să dăm o căciulă de bani pe cazarea căinelui la asemenea pensiuni sau hoteluri?! Tarifele sunt foarte mari – parcă m-aș caza eu la un hotel de 5 stele…

Și atunci care este soluția? Eu nu îmi las câinele! Vreau unde mă duc să mă însoțească și el. Să fie cu mine. Să fie cu toată familia. Doar este parte din familie. Fără el nu se poate! Fără Puppy – căci așa îl chiamă -, nu se poate.

EI bine, dragii mei, o locație de vis, cu nu mai puțin de 20.000 mp. de livadă, la nici 90 km de București, este locul ideal unde noi și prietenii noștrii am revenit an de an! Ba mai mult decât atât, în multe mini weekend-uri pe an!

Am încercat toate sezoanele. Iarna – cu zăpadă afară dar cu focul din șemineu arzând. Primăvară, când pomii înfloresc. Doamne, să vezi cireșii, vișinii, merii înfloriți!

Vara – când temperaturile afară erau de te sufocai -, la Casa Adelina din Valea Lungă-Cricov, în județul Dâmbovița – căci aceasta este locația -, respiram aer curat și ozonat, încingeam grătare afară, iar în interiorul căsuței temperatura era extraordinară! Nu trebuie să dai drumul la aparate de aer condiționat. Credeți-mă pe cuvânt! Probabil și acesta este un motiv pentru care această mică căsuță nu are prevăzut nici un aparat de aer condiționat.

Toamna, la mâncat pe saturate, și/sau cules (duci și o lădiță full acasă) de fructe proaspete și 100% natural. Totul gratis! La discreție!

Ce fericire pe Puppy! Alerga ca bezmeticul! Venea entuziasmat și mai lipăia un sfert de lighean de apă, după care o lua de la capăt. Eu nu știu cum de nu obosea. Era atât de fericit!

Iar noi, cu gașca de prieteni și copii super încântați. Am uitat să vă spun, un mic amănunt: casa Adelina din Valea Lunga-Cricov are și un mic heleșteu populat cu pește. Noi nu suntem entuziasmați – nici să mâncăm pește, nici să prindem -, dar voi, poate da!

Întâmplător, am citit un articol pe blog-ul site-ului casei Adelina, cu o captură autentică de crap, din micuțul heleșteu! Este și o poză cu fericitul pescar amator.

Închei prin a vă spune, că animăluțele de companie educate, sunt primite cu drag și bucurie la  Casa de vacanta Adelina din Valea Lungă-Cricov, jud Dâmbovița. Și atenție: fără costuri! Gratis!

Spuneți DA măcar unui weekend la casa de vacanță Adelina din Valea Lungă-Cricov. Și nu uitați: animăluțul dumneavoastră de companie este primit cu dragoste și bucurie fără să plătiți nici o taxă!!!!